Asociația „Reuniunea Femeilor Ortodoxe” din Întorsura Buzăului a luat ființă în data de 1 septembrie 2011 la inițiativa membrilor fondatori – Popica Maria, Tohănean Liliana Maria, Găitan Carmen Maria, Bosânceanu Ioana, Găitan Maria Magdalena, Lihor Alemanuța Sorina, Mitrofan Laura, Mitrofan Cristina, Banciu Cornelia Aurora, Stroie Rodica, Bularca Otilia, Tohănean Marcela – cu binecuvantarea I.P.S. Ioan al Covasnei și Harghitei, și a căpătat personalitate juridică la data de 16 noiembrie 2011. Din această dată, Asociația există și funcționează legal pentru îndeplinirea obiectivelor propuse care pot fi găsite în articolul 9, capitolul I din Statut.
Ideea înființării acestei Asociații a pornit de la nevoia existentă în zona Buzaielor a unei organizații non-guvernamentale care să preia și să rezolve parte din problemele sociale și culturale cu care se confruntă comunitatea locală. Modelul și baza de la care s-a plecat a constituit-o organizația de femei existentă în Întorsura Buzăului înainte de 1945 care se numea „Reuniunea Femeilor Române”.
La sfârșitul secolului 19, în urma curentului revoluționar pașoptist au început să apară în orașele din Ardeal organizații locale denumite „Reuniunea Femeilor Române”, care subscriau aceluiași statut și valori. Scopul acestor organizații era apărarea și păstrarea valorilor naționale, culturale și tradiționale românești. Cea mai veche dintre ele se pare că a fost cea de la Brașov, înființată în 1850, și care avea ca scop principal declarat ajutorul creșterii fetițelor orfane române mai sărace. Deși declara în statut că se va ocupa de educația și creșterea fetitțelor române sărace, această organizație a desfășurat o activitate mult mai amplă și mai bogată. Aceste organizații erau în general sprijinite de bisericile ortodoxă și greco-catolică, de bănci și oameni de afaceri români din zonă, și au strâns fonduri cu care în afară de ajutorarea orfanelor și trimiterea lor la studii, au înființat școli de fete și chiar biblioteci. După modelul Reuniunii Femeilor Române din Brașov, s-au înființat asociații asemănătoare la Sibiu, Blaj, Deva, Făgăraș și în alte localități, mai ales în deceniile care au urmat înființării ASTREI (Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român) în 1861.
Alte organizații similare, și chiar cu denumirea de „Reuniunea Femeilor Ortodoxe” au existat la Belin – „Reuniunea Femeilor Ortodoxe din Belin, asociație culturală condusă de preoteasa Minodora Belea, a cuprins sistematic piese de teatru în programele culturale organizate între anii 1934-1940, cu prilejul Crăciunului și al sărbătorilor de peste an. Majoritatea pieselor prezentate erau comedii într-un act (o parte și în limba maghiară), titlurile fiind edificatoare asupra mesajului transmis: Trei nopți de râs, Păcală argat, Arvinte și Pepelea, Politica, Sticla din urmă, Creditorii, Nătăfleață la pețit, Pețitorul surd, Visul pocăitului etc. „, la Apoldu de Sus în 1930, la Orăștie, la Orșova, la Bistrița (în pagina deschisă derulați în jos până la așezări și apoi la localitatea respectivă în ultimul paragraf găsiți organizațiile existente) etc.
Despre organizația existentă la Întorsura Buzăului nu s-au păstrat foarte multe date, fiind pierdute în timpul regimului comunist. Astfel nu se cunoaște data exactă a înființării ei, dar putem presupune că ar fi undeva în jurul anului 1936. Ceea ce știm sigur este că în 1945, regimul comunist a desființat aceste organizații, și singura dovadă palpabilă care a rămas (fiind păstrată în biserică) este un drapel al organizației, datând din 1936 conform inscripției brodate pe el.
Singura organizație de acest tip care a rămas nedesființată și a funcționat cu succes în tot acest timp este Asociația Reuniunilor Femeilor Ortodoxe din America de Nord înființată în această formă în 1938.